În 1968, tricolorii au făcut un turneu în America de Sud. Iar golgheterul în turneu a fost Ion Oblemenco. La revenirea în ţară, selecţionerul Angelo Niculescu l-a mai convocat pe Oblemenco la Naţională doar o dată.
În prima ligă din România a debutat la Rapid, într-un meci disputat la Cluj în 5 iulie 1964: Știința Cluj - Rapid 3-1. Oblemenco a marcat unicul gol al giuleștenilor. A revenit în 1966 la Craiova, a făcut istorie și a adus glorie pentru Știința.
Şi-a încheiat cariera de fotbalist la Galaţi în liga a II-a, în 1978. Ion Oblemenco s-a născut în 13 mai 1945, la Corabia. A decedat la 1 septembrie 1996. În același an, a fost declarat și cetățean de onoare post mortem al Craiovei. Iar Stadionul Central din Craiova îi poartă numele: Ion Oblemenco.
Palmares ca jucător
1958-1960: jucător la Dunărea Corabia
1960-1962: jucător la CFR Electroputere Craiova
1962-1964: jucător la CS Craiova
1964-1966: jucător la Rapid București
1966-1977: jucător la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României in 1973/74, Cupa României in 1976/77)
1977-1978: jucător la FCM Galați
Palmares ca antrenor
1979-1980: antrenor secund la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României)
1980-1982: antrenor principal la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României)
1982-1985: antrenor la Chimia Râmnicu-Vâlcea
1985: antrenor la FC Olt Slatina
1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova
1996: antrenor la Hassania Agadir
________________________________________
ILIE BALACI
Cariera lui se leagă de marile succese obținute de Universitatea Craiova la începutul anilor 1980. Pentru Universitatea Craiova a evoluat în 285 de partide și a marcat de 76 de ori. În timp ce pentru Naționala României a jucat 69 de meciuri și a marcat 8 goluri.
A avut însă un final prematur de carieră, din cauza deselor accidentări. Accidentarea care a pus punct carierei lui Balaci, a fost provocată de fundașul băimărean Vasile Arezanov. Într-un meci de campionat jucat la Baia Mare, în 21 februarie 1984.Balaci sau „Minunea blondă” s-a născut în 13 septembrie 1956 în Bistreț, județul Dolj. Iar din 2002 este cetățean de onoare al Craiovei.
Palmares ca jucător
Campion național: 3 titluri, în 1974, 1980 și 1981
Cupa României: 4 victorii, în 1977, 1978, 1981 și 1983
Fotbalistul nr.1 în România: 2 titluri, în 1981 și 1982
347 prezențe în Divizia A, 84 de goluri
Debut în Divizia A: 12 august 1973: Jiul Petroșani - Universitatea 1-1
69 prezențe în echipa națională, 8 goluri
38 prezențe în cupele europene, 7 goluri
Debut în echipa națională: 23 martie 1974, Franța - România 1-0 (este cel mai tânăr debutant în echipa națională; avea numai 17 ani și 6 luni!)
Palmares ca antrenor
Cupa Campionilor Africii, în 1992, cu Club Africain Tunis din Tunisia
Cupa Cupelor țărilor arabe, în 1993 și 1994, cu Olimpique Casablanca din Maroc
Cupa Campionilor Golfului, în 1997, cu Al Nassr Riad, și 1998, cu Al Hilal, ambele din Arabia Saudită
Cupa Cupelor țărilor arabe, în 2000, cu Al Ain din Emiratele Arabe Unite
Supercupa Asiei, în 2000, cu Al Ain
Cupa Cupelor țărilor arabe, în 2000, cu Al Sadd din Qatar
________________________________________
SILVIU LUNG
A făcut parte din lotul României la Euro 1984 din Franța și la Campionatul Mondial din 1990, din Italia. Cu brio a apărat şi buturile Universității Craiova în 182 de meciuri. În 1982 a fost declarat cel mai bun portar din țară.
S-a născut pe 9 septembrie 1956, în comuna Sânmiclăuș din județul Satu Mare. Prima legitimare ca fotbalist o are la Victoria Carei în 1971. A debutat în Divizia A cu echipa Universitatea Craiova în anul 1974. A jucat timp de 14 sezoane la Universitatea și a câștigat două titluri de campion al României în anii competiționali 1979-1980 și 1980-1981. Plus alte patru Cupe ale Romaniei. Între anii 1976-1977/1977-1978/1980-1981/1982-1983.
În 1988 a fost transferat la Steaua București. Iar cu Steaua a câștigat din primul sezon titlul de campion al României. A jucat în finala Cupei Campionilor Europeni în anul 1989, dar Steaua a fost învinsă de AC Milan cu scorul de 4-0. După Campionatul Mondial din Italia, a jucat în prima ligă spaniolă la Longroñes. În sezonul următor s-a întors în țară, la Craiova. De data asta la Electroputere. A revenit la Universitatea Craiova în vara lui 1993. Iar definitiv, s-a retras din fotbal în 1994. Din 2003 este cetățean de onoare al Craiovei.Cariera de antrenor
1994: antrenor secund la Universitatea Craiova (antrenor principal: Marian Bondrea)
1994: antrenor în Maroc
1995: antrenor secund la FC National Bucuresti
1995: antrenor la Minerul Motru (a promovat în divizia "B")
1996-1997: antrenor principal la Minerul Motru
1997/1998: antrenor secund la Universitatea Craiova (antrenor principal: Marian Bondrea), apoi antrenor principal (interimar)
1998/1999: antrenor secund la Universitatea Craiova (antrenor principal: Ilie Balaci), apoi antrenor principal (interimar)
1999: antrenor secund la Universitatea Craiova (antrenor principal: Marian Bondrea)
2000-2002: antrenor secund cu portarii la Nagoya Grampus Eight (Japonia)
2003-2005: antrenor al portarilor la Universitatea Craiova
2005: antrenor la Minerul Motru
2005-2006: antrenor al portarilor la Universitatea Craiova
Palmares ca jucător
3 titluri de campion (2 cu U Craiova şi unul cu Steaua)
5 Cupe ale României (4 cu U Craiova şi una cu Steaua)
________________________________________
Ca fotbalist, a evoluat pe postul de atacant și a câștigat de trei ori titlul de campion în prima ligă și de patru ori Cupa României. Toate cu FC Universitatea Craiova. Tot cu Universitatea, dar ca antrenor a reușit în sezonul 1991-1992 eventul cupă și campionat.
S-a născut în 12 noiembrie 1955 la Cornu, județul Dolj. Este cetățean de onoare al Craiovei din 2003.
Palmares ca jucător
- două titluri de campion al României cu „U” Craiova în sezonul '79-'80 și '80-'81
- 4 Cupe ale României cu „U” Craiova în '76-'77, '77-'78, '80-'81 și '82-'83
Cariera de antrenor
1988–1993 Universitatea Craiova (a cucerit eventul în 1991)
1993 Electroputere Craiova
1993–1995 Romania U-21
1995 Rapid Bucureşti
1995–1996 Universitatea Craiova
1997 Extensiv Craiova
1997–1998Veria
1998–2002Extensiv Craiova
2002–2003Universitatea Craiova
2004 Oţelul Galaţi
2005–2006 Argeş Piteşti
2006 Politehnica Timişoara
2006–2007 Progresul Bucureşti
2007–2008 Dacia Mioveni
2008–2009 Pandurii Târgu Jiu
2010 Pandurii Târgu Jiu
2010 CFR Cluj
2011 Steaua Bucureşti
2012 ALRO Slatina
2012 FC Brașov
2013–CSMS Iași
________________________________________
COSTICĂ ȘTEFĂNESCU
S-a născut în 26 martie 1951, în București. În jocul de fotbal s-a remarcat prin știința pasei lungi. Mulți spun, că în dicționarele fotbalistice la cuvântul libero, ar trebui să figureze explicația Costică Ștefănescu. A fost aproape un deceniu căpitanul Craiovei Maxima. A debutat la Echipa Națională la 26 de ani, în 14 august 1977, într-un meci jucat împotriva Cehoslovaciei. Şi a purtat banderola de căpitan în 40 de meciuri.
Despre Costică Ştefănescu, Ioan Chirilă scria: “Ai mereu impresia că şi-a uitat valiza-diplomat pe o masă de conferinţă, la Geneva sau Stockholm. Vorbeşte puţin şi asta îndeosebi în anii de când e căpitan la Craiova şi la echipa naţională. Îşi cântăreşte greu cuvintele. În faţa lui, glumele devin întotdeauna mai pudice. Până şi Cârţu se supune acestei reguli. Deseori, lasă impresia că este şeful unei brigăzi de şoc, care se bate pentru a asigura rezistenţa digului în timpul unor inundaţii.”
Palmares ca jucător
- Meciuri / goluri în Liga I: 490 / 19
- Selecţii / goluri la naţională: 64 / 0
- A jucat la Euro 1984. A câştigat trei titluri şi patru cupe cu Craiova şi o cupă cu Steaua.
Palmares ca antrenor
- A antrenat: FC Braşov (1986-1989), Steaua (1990), Al-Wakra (Qatar, 1991-1992), Selena Bacău (1992-1993), Timişoara (1993-1994), Naționala României de Fotbal (secund, 1994-1998), Astra (1999-2000), FCM Reşiţa (2000-2001), Hapoel Holon (Israel, 2001-2002), Al-Shola (2003), Al-Jaish (Siria, 2003-2005, 2010), „U" Craiova (2006), Al-Wahda (Emirate, 2007), Al-Najran (Arabia Saudită, 2008-2009), Al-Tadamon (Kuweit, 2009)
________________________________________
AURICĂ BELDEANU
S-a născut în Bucuresti, în 5 martie 1951. Este unul dintre jucătorii emblemă ai Craiovei, echipă pentru care a activat ca mijlocaș între 1976 și 1985. Iar din 2003 se regăseşte pe lista cetăţenilor de onoare ai Craiovei. La naționala României are 19 partide disputate și un gol înscris.
Palmares ca jucător
1965-1972: jucător la Progresul București
1968: debut in divizia „A” la Progresul București
1972-1976: jucător la CSM Reșița (divizia „B”)
1976-1985: jucător la Universitatea Craiova (a câștigat două titluri de campion al României Craiova în '79-'80 și '80-'81 și 4 Cupe ale României în 1977, 1978, 1981 și 1983)
1985-1986: jucător la Chimia Râmnicu-Vâlcea
Meciuri / goluri în Divizia A: 354 / 78
Meciuri / goluri echipa nationala: 19 / 1
Meciuri / goluri cupele europene: 28 / 5
Palmares ca antrenor
1986-1990: antrenor la Centrul de copii si juniori al Universitatii Craiova (a castigat doua titluri de campioni nationali la juniori I)
1990/1991: antrenor secund la Universitatea Craiova 2000/2001: antrenor secund la Universitatea Craiova
2001/2002: antrenor la formatia de tineret a Universitatii Craiova
2003: antrenor la Centrul de copii si juniori la Universitatea Craiova
2003-2004 (cateva etape): antrenor secund la Universitatea Craiova
2004-2006: antrenor la Centrul de copii si juniori la Universitatea Craiova
2006: antrenor la Primavara Craiova, a doua echipa a Universitatii Craiova, membru in Consiliul Director la Universitatea Craiova
________________________________________
RODION CĂMĂTARU
A câștigat cu Universitatea Craiova 4 titluri de campion și două cupe ale României. A făcut parte și din lotul echipei de fotbal a României la turneele finale de la Campionatul European de Fotbal din 1984. Dar și de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990.
A debutat ca jucător de fotbal în Divizia A la echipa Universitatea Craiova în 10 noiembrie 1974, în meciul Universitatea Craiova - CFR Cluj-Napoca 1-1. A evoluat ca fotbalist timp de 12 sezoane la Universitatea. A câștigat două titluri de campion al României în sezoanele 1979-1980 și 1980-1981. Și patru Cupe ale României în 1977, 1978, 1981 și 1983. În 1986 s-a transferat la Dinamo București.
În 1987, Rodion Cămătaru a câștigat trofeul Gheata de Aur a Europei. A marcat în acel sezon 44 de goluri pentru Dinamo, într-un număr de 33 de meciuri jucate. Această reușită de excepție a provocat multe comentarii și controverse, deoarece Cămătaru marcase 20 goluri în ultimele șase etape de campionat.
Cămătaru s-a născut în 22 iunie 1958, în orașul Strehaia. S-a retras din fotbal în 1993. După ce, din 1989, a fost transferat la echipe din Belgia și Olanda. Cămătaru a înscris în 20 mai 1993 ultimul gol ca fotbalist profesionist în finala Cupei Olandei la fotbal, pentru echipa SC Heerenveen. A jucat pentru Universitatea Craiova, Dinamo București, Charleroi și Heerenven. Iar din 2003 este cetățean de onoare al Craiovei
Meciuri / goluri Universitatea Craiova: 288 / 122
Meciuri / goluri Echipa Națională: 75 / 22
Meciuri / goluri Dinamo: 89 / 76
Meciuri / goluri Charleroi: 29 / 6
Meciuri / goluri Heerenven: 50 / 14
________________________________________
PETRE DESELNICU
Petre Deselnicu este un fost jucător de fotbal. Şi-a început cariera în 1962 la clubul craiovean CSO Craiova, în sezonul '62-'63 și Știința Craiova '63-'64, vechile denumiri ale actualei Universitatea Craiova. Între 1964 şi 1965 a jucat la echipele Tractorul și Metrom din Brașov. În vara lui 1964 a revenit în Craiova, unde a jucat din nou la Universitatea până în 1976. S-a consacrat ca fundaș central.
Petre Deselnicu are în palmares titlul de campion european universitar, obţinut în 1972 alături de alţi şase jucători de la Universitatea Craiova. Mai are şi primul titlu naţional al Universităţii Craiova, obţinut între 1973 şi 1974. A evoluat în prima ligă, în 246 de meciuri și a marcat 12 goluri.
Petre Deselnicu s-a născut pe 23 septembrie 1946 la Mofleni, judeţul Dolj. A fost absolvent al Facultăţii de Electrotehnică, din Craiova. Înainte de ‘90 a părăsit scena fotbalului românesc. Iar după 1990 a ocupat funcţii de conducere la Universitatea şi Electroputere. Despre prietenul lui, Ion Oblemenco, spunea că: „l-am pupat de mai multe ori decât pe nevastă-mea, atâtea goluri a marcat”. A mai spus că “fotbalul și carnea de porc sunt cele mai grele”.
A decedat în 14 iulie 2003. Şi tot din 2003 este cetăţean de onoare al Craiovei. În vara lui 2008 a fost inaugurat stadionul ce îi poartă numele. Stadionul Petre Deselnicu. A fost construit de Universitatea Craiova şi se află chiar în spatele arenei Ion Oblemenco.
________________________________________
NICOLAE UNGUREANU
Şi a mai evoluat la Electroputere Craiova, Steaua București și Rapid București. Alături de Echipa Națională a României a participat la Campionatul European din 1984.
Nicolae Ungureanu s-a născut în 11 octombrie 1956 la Craiova. Este absovent al Facultății de Mecanică și din 2003 este cetățean de onoare al Craiovei.
Palmares ca jucător
1977-1987: jucător la Universitatea Craiova
21 august 1977: debut in divizia „A” la Universitatea Craiova
Aprilie 1981: debut în echipa națională a României
1979/80, 1980/81: campion al României cu Universitatea Craiova (a jucat în toate meciurile respectivelor ediții)
1984: prezent cu echipa națională a României la turneul final CE Franța 1984
1987-1992: jucător la Steaua București (a jucat în finala CCE din 1989, a câstigat Campionatul României edițiile 1987/1988, 1988/1989)
1992-1993: jucător la Rapid București
Meciuri / goluri în Divizia A: 438 / 29
Meciuri / goluri echipa naționala: 57 / 1
Meciuri / goluri cupele europene: 71 / 1
Palmares ca antrenor
1993/1994: antrenor principal la FC Drobeta Turnu-Severin
1995/1996: antrenor principal la Electroputere Craiova (divizia „A”)
1996/1997: antrenor principal la FC Drobeta Turnu-Severin
1997-1999: șef al Centrului de Copii și Juniori, apoi principal la echipa de tineret a Universității Craiova
1998/1999: antrenor principal la FC Drobeta Turnu-Severin
1999/2000: antrenor secund la Universitatea Craiova (antrenor principal: Emil Săndoi)
2000/2001: antrenor la formația de tineret a Universității Craiova, apoi principal la seniori (a reușit cea mai buna clasare a echipei în respectivii ultimii 5 ani)
2001-2003: antrenor principal la Internațional Pitești
2004-2006: antrenor principal la FC Caracal (fosta Extensiv, fosta Electroputere)
2006: antrenor principal la Pandurii Târgu-Jiu (divizia „A”)
________________________________________
COSTICĂ DONOSE
În returul sezonului 1972/1973, Donose a fost încorporat în armată și transferat la Chimia Râmnicu Vâlcea, deși a fost dorit și de Steaua. Cu Donose titular, Chimia a câștigat Cupa României în 1973. În acea ediție a Cupei s-au calificat doar două formații din ligile inferioare: Constructorul Galați din Divizia C și Chimia Râmnicu Vâlcea din Divizia B.
Donose a debutat în 1973, în cupele europene. Chimia însă a fost eliminată în primul tur al Cupei Cupelor de Glentoran Belfast. Donose a rămas la Vâlcea pâna la sfârșitul campionatului '73/'74.
„Pele” a revenit la Universitatea în 1974 și a jucat până în 1984. Costică Donose s-a născut în 22 decembrie 1952, la Craiova și din 2003 este cetățean de onoare. În 2001 a deschis o școală de fotbal cu numele său.
Palmares ca jucător
1968-1972: jucător la Universitatea Craiova
1968: debut în divizia „A” la Universitatea Craiova
1972-1974: jucător la Chimia Râmnicu-Vâlcea (divizia „B”; a promovat in divizia „A”, a câștigat Cupa României în 1973)
1974-1984: jucător la Universitatea Craiova (două titluri de campion în ’79/’80 și ’80/’81 și patru cupe ’76/’77, ’77/’78, ’80/’81 și ’82/’83)
1984-1984: jucător la FC Olt Slatina
1986-1987: jucător la IOB Balș
Meciuri / goluri în Divizia A: 320 / 27
Meciuri / goluri cupele europene: 26 / 0
Ca antrenor
1991: antrenor la Petrolul Stoina (divizia „C”)
2001-2002: antrenor la CFR Marfa Craiova (divizia „D”)
2003-2005: antrenor la Senaco Novaci (divizia „C”)
________________________________________
NICOLAE NEGRILĂ
În 27 august 1980 a debutat în Echipa Națională a României, în meciul câștigat cu 4-1 împotriva Iugoslaviei. Meciul a avut loc în Cupa Balcanică. A participat cu Echipa Națională la turneul final al Campionatului European de Fotbal din 1984, din Franța. Iar între 1988 şi 1990 a evoluat pentru Jiul Petroșani.
„Gooooool, gol, gol, gol, gol Nicolae Negrilă!”, așa a sunat vocea regretatului Sebastian Domozina în minutul 82 din 16 martie 1983. Atunci, Nicolae Negrilă a înscris golul care a adus victoria în partida cu FC Kaiserslautern. Astfel, Universitatea câștiga cu 1-0 acasă, după ce pierduse cu 3-2 meciul tur. Echipa s-a calificat, în premieră pentru o echipă românească, în semifinalele unei cupe europene. Însă, din cauza cartonaşelor galbene, Negrilă nu a jucat în returul decisiv al semifinalei cu Benfica Lisabona.
Nicolae Negrilă s-a născut pe 23 iulie 1954, în comuna Gighera din județul Dolj. Ca jucător a debutat în 1969, la echipa de juniori a Universității Craiova. La seniori a debutat în vara lui 1974, în meciul care a consfințit câștigarea primului titlu pentru Știința: 0-0 la Petrolul Ploiești. Nicolae Negrilă s-a consacrat la Universitatea ca fundaș dreapta. Este cetățean de onoare al Craiovei din 2003.
Palmares ca jucător
Meciuri / goluri în Divizia A: 377 / 15
Meciuri / goluri echipa națională: 28 / 1
Meciuri / goluri cupele europene: 46 / 1
3 titluri de campion al României la fotbal cu Universitatea Craiova (1974, 1980, 1981).
3 Cupe ale României cu Universitatea Craiova (1977, 1978, 1983).
Cupa și campionatul (event) ca antrenor secund la Universitatea Craiova în sezonul 1990/91.
Ca antrenor
1990/1991: antrenor secund la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul și Cupa României la fotbal)
1993: antrenor la Constructorul Craiova (a promovat în Divizia „B”).
2001/2002: antrenor secund la Extensiv Craiova (antrenor principal: Sorin Cârțu) (divizia "B").
2002/2003: antrenor principal la Gilortul Târgu Cărbunești (divizia „B”).
________________________________________
NICOLAE TILIHOI
Este născut pe 9 august 1956, însă: „Mulți oameni mă felicită pe 9 august, așa cum este trecută ziua mea de naștere, dar este o eroare. Sunt născut pe 9 decembrie. Oricum, le mulțumesc tuturor celor care mă sună și mă felicită, fie august sau decembrie”, a spus Tilihoi.
A debutat în prima ligă sub culorile celebre alb-albastru, într-un meci al oltenilor cu Poli Timișoara, în 1976. La Universitatea s-a consacrat și a fost titular la Craiova Maxima, echipa care a cucerit două titluri, patru Cupe ale României și a ajuns în semifinala Cupei UEFA în 1983. În sezonul 1987-1988 a jucat pentru Metalul Bocșa. Din 2003 este cetățean de onoare al Craiovei.
Ca jucător:
296 meciuri în Divizia A / șapte goluri înscrise
36/0 în Cupele Europene
11/0 în echipa națională.
Ca antrenor a fost la Metalul Bocșa, Jiul IEELIF Craiova (a promovat-o din județ în Divizia B), Electroputere, Universitatea, Chimia Râmnicu Vâlcea, Callatis Mangalia și FC Drobeta Turnu Severin.
________________________________________
Mircea Irimescu
(Data si locul nasterii 14 mai 1959 în Craiova) este un fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul European de Fotbal din 1984
1976-1990 F.C. Universitatea Craiova
1990-1991 Electroputere Craiova
1991-1992 Sportfreunde Siegen
________________________________________
Zoltan Crișan
Zoltan Crișan a fost un fotbalist român, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României. Apogeul carierei l-a atins la echipa Universitatea Craiova cu care a ajuns pana in semifinala Cupei UEFA 1982-1983. Wikipedia
Născut: 3 mai 1955, Oradea
Decedat: 14 octombrie 2003, Craiova
________________________________________
Aurel Țicleanu
Aurel Țicleanu (n. 20 ianuarie 1959) este un antrenor român de fotbal, fost jucător, care a participat la Euro 1984 pentru Echipa națională de fotbal a României. A făcut parte din echipa Universității Craiova intitulată Craiova Maxima care a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA din 1983 și alături de care a câștigat două titluri de campion al României și patru Cupe ale României.
Și-a început cariera de antrenor în 1991, la UTA Arad. De-a lungul timpului a pregătit mai multe echipe din Orientul Mijlociu. A antrenat în două rânduri pe FC Universitatea Craiova, în 1994 stând doar două etape la conducerea echipei, iar în 2010 fiind demis după cinci etape.
________________________________________
Antrenorul Craiovei - Maxima : Constantin Oţet
Data nasterii: 24 decembrie 1940, satul Poroinita, comuna Rogova, jud.Mehedinti
1963: jucator la Metalul Turnu Severin (retras la 23 de ani din cauza unei accidentari)
1964: antrenor la Metalul Turnu Severin (divizia "C")
1968-1977: antrenor la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul National de tineret in anii 1968/69 si 1975/76, antrenor secund in anul castigarii primului titlu, 1973/74)
1969-1977: lector la catedra de educatie fizica si sport la Universitatea din Craiova
1977-1978: antrenor la Pandurii Targu-Jiu
1978-1980: antrenor secund la FC Arges Pitesti (a castigat Campionatul National 1978/79)
1980-1981: antrenor secund la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul National)
1981-1984: antrenor principal la Universitatea Craiova (cea mai mare performanta a fotbalului romanesc in cupa UEFA, calificarea in semifinale)
1984/85: antrenor la Politehnica Iasi
1985/86: antrenor la Minerul Motru
1986-1988: antrenor la Universitatea Craiova
1988-1989: antrenor la Jiul Petrosani
1989-1990: antrenor la Constructorul Craiova (a promovat in divizia "B")
1990-1993: director la Centrul de Copii si Juniori Universitatea Craiova
1993-1995: antrenor la Damanhour (Egipt) (a castigat Cupa "Hosni Mubarak")
1995/1996: director la Centrul de Copii si Juniori Universitatea Craiova
1996/1997 (tur): director tehnic la Universitatea Craiova
1996/1997 (retur): director tehnic la Al Nassr Riad (Arabia Saudita) (a castigat Cupa Campionilor Golfului)
1997/1998 (tur): director la Centrul de Copii si Juniori Universitatea Craiova
1997/1998 (tur): antrenor principal la Universitatea Craiova
1997/1998 (retur): antrenor principal la Al Jies (Damasc) (a castigat campionatul si cupa si s-a calificat in finala Cupei Cupelor Tarilor Arabe)
Data plecarii: 19 februarie 1999
Absolvent al IEFS Bucuresti, antrenor emerit
Cetatean de onoare - post mortem - al municipiului Craiova
Constantin Otet - trei ani de la deces (2002)
"S-a stins din viata antrenorul Craiovei Maxima, Constantin Otet, tehnician desavirsit, un OM in adevaratul sens al cuvintului. A fost un antrenor care n-a acceptat compromisurile, a fost o pilda pentru noi toti". Aceste vorbe ii apartin lui Emil Sandoi, cel care in urma cu trei ani a reusit cu greu sa citeasca pina la capat necrologul fostului sau mentor. Astazi, familia Otet comemoreaza trei ani de la decesul celui ce a fost antrenorul celebrei Craiova Maxima, prima echipa romaneasca de club ajunsa intr-o semifinala de Cupa Europeana (UEFA, editia 1982/1983). In decembrie anul trecut, nea Tica - Dumnezeu sa-l odihneasca - ar fi implinit 62 de ani. Oltean (nascut in Mehedinti), Constantin Otet a fost obligat sa se retraga de timpuriu din fotbal (ca jucator la Metalul Turnu Severin), din cauza unui accident. La doar 23 de ani a devenit antrenor, pregatind juniori, apoi seniori. A cucerit primul titlu national cu echipa de tineret a Universitatii in editia 1968/1969, invingind in meciul decisiv pe Dinamo, cu 6-3. Pentru Universitatea au marcat: Bosoteanu (3), regretatul Dascu, Tacoi si E. Popescu (autogol). La meci, dupa cum a precizat regretatul Otet, inainte de a muri, au asistat 31.000 de spectatori.
Cea mai prolifica perioada a antrenorului Otet a fost intre anii 1980-1984, cind s-a format si consacrat acea echipa celebra Craiova Maxima, oltenii - pe linga doua titluri si doua Cupe - calificindu-se in semifinala Cupei UEFA, Constantin Otet fiind antrenorul principal al Universitatii. Este inmormintat in Cimitirul Ungureni. Anul trecut, reprezentantii Fan Clubului "Blue Lions" Bucuresti au ridicat un monument funerar. Familia Otet se confrunta cu unele probleme, dar pe care, din motive subintelese, refuza sa le faca publice...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu